Curtea de Justiție a UE a declarat nelegal accesul publicului general la informațiile privind proprietarii companiilor

Recent, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre care declară ca nelegală prevederea Directivei privind prevenirea spălării banilor, prin care informațiile privind beneficiarul efectiv al companiilor înființate pe teritoriul statelor membre pot fi accesibile, în toate cazurile, publicului larg.

Potrivit Curții, accesul publicului larg la informații cu privire la aceste informații constituie o ingerință gravă în drepturile fundamentale privind respectarea vieții private și protecția datelor cu caracter personal, consacrate în articolele 7 și, respectiv, 8 din Cartă. Potrivit Directivei reclamate, informațiile dezvăluite ar fi permisunui număr potențial nelimitat de persoane să afle despre situația materială și financiară a unui beneficiar efectiv.

În ultimii cinci ani, European Family Businesses a desfășurat o amplă acțiune de lobby, prin care a solicitat protecția datelor beneficiarilor care se regăsesc în Registrele UBO – “Ultimate Beneficial Owner”/Proprietar Beneficiar Final. European Family Businesses a emis un document de poziție încă din anul 2016 cu privire la Registrele UBO în care se stipula importanța găsirii unui echilibru între transparență, confidențialitate și securitate. European Family Businesses a transmis, de asemenea, scrisori către raportorii dosarelor de luptă împotriva spălării banilor pentru a stabili o comunicare cu privire la necesitatea de a proteja dreptul la intimitate al proprietarilor de afaceri.

EFB a arătat, iar Curtea de Justiție a Uniunii Europene a confirmat, că potențialele consecințe pentru persoanele vizate, care rezultă din posibilul abuz al datelor lor cu caracter personal, pot fi exacerbate de faptul că, odată ce datele au fost puse la dispoziția publicului larg, acestea pot fi nu numai consultate liber, ci și reținute și redistribuite.

Pentru informare, FBN România vă prezintă o explicație juridică a acestei decizii, realizată de Mihaela Hărșan, secretar general al Asociației:

Ca răspuns la o serie de întrebări preliminare referitoare la interpretarea anumitor dispoziții din Directiva privind combaterea spălării banilor și la validitatea acestora în lumina Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („carta”), adresate de Tribunalul Districtual din Luxemburg Curții de Justiție a EU, aceasta din urmă a pronunțat o hotărâre în sensul că dispoziția care prevede ca informațiile ce privesc beneficiarii reali ai entităților corporative înregistrate pe teritoriul statelor membre să fie accesibile în toate cazurile oricărui membru al publicului larg este nevalidă și că ingerința în drepturile garantate de cartă pe care o cuprinde această măsură nu este nici limitată la strictul necesar, nici proporțională cu obiectivul urmărit. Aceasta reprezintă câștigarea de către European Family Businesses (EFB) a unei lupte importante pentru protecția drepturilor la confidențialitate/viață private ale tuturor proprietarilor de afaceri din Europa, întrucât, în ultimii cinci ani, EFB a participat active la o acțiune de lobbying, prin care se cerea protejarea datelor beneficiarilor reali înscrise în aceste registre.

Potrivit Curții, accesul publicului larg la informațiile privind beneficiarii reali constituie o ingerință gravă în drepturile fundamentale la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal consacrate la articolele 7 și 8 din cartă. Într-adevăr, informațiile divulgate permit unui număr potențial nelimitat de persoane să se informeze asupra situației materiale și financiare a unui beneficiar real.

Cu toate acestea, Curtea arată că, prin măsura în cauză, legiuitorul Uniunii urmărește prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului, un obiectiv de interes general susceptibil de a justifica ingerințe, chiar grave, în drepturile fundamentale prevăzute de cartă și că accesul publicului larg la informațiile cu privire la beneficiarii reali este apt să contribuie la realizarea acestui obiectiv.

Curtea constată totuși că ingerința pe care o presupune această măsură nu este nici limitată la strictul necesar, nici proporțională cu obiectivul urmărit. De asemenea, regimul introdus prin dispoziția Directivei reprezintă o atingere în mod considerabil mai gravă adusă drepturilor fundamentale garantate la articolele 7 și 8 din cartă decât regimul anterior (care prevedea, pe lângă accesul autorităților competente și al anumitor entități, accesul oricăror persoane sau organizații care pot demonstra un interes legitim), fără ca această agravare să fie compensată de eventuale beneficii în ceea ce privește combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului. Curtea adaugă că dispozițiile facultative care permit statelor membre să condiționeze punerea la dispoziție a informațiilor privind beneficiarii reali de o înregistrare online și, respectiv, să prevadă, în circumstanțe excepționale, derogări de la accesul publicului larg la aceste informații nu sunt, prin ele însele, de natură să demonstreze nici o ponderare echilibrată între obiectivul de interes general urmărit și aceste drepturi fundamentale, nici existența unor garanții suficiente care să permită persoanelor vizate protejarea eficace a datelor lor cu caracter personal împotriva riscurilor de abuz.

Dispozițiile acestei hotărâri a Curții vin să confirme, printre altele, cerințele exprimate de EFB în documentul de poziție emis în 2016 privind Registrele beneficiarilor reali, în care se sublinia importanța găsirii unui echilibru între transparență, confidențialitate și securitate, aspecte abordate și în scrisorile adresate raportorilor în domeniu, în vederea stabilirii unui canal de comunicare privind necesitatea de a proteja dreptul la confidențialitate/viață privată a proprietarilor de afaceri.  

Documentul de poziție menționat abordează, de asemenea, necesitatea protejării persoanelor vulnerabile, cerința definirii clare a interesului legitim și tratamentul diferit de care trebuie să se bucure trusturile și entitățile de tipul trustului, întrucât acestea dețin o poziție foarte diferită de cea a unei societăți sociale, concluzionând că afacerile de familie trebuie să-și păstreze dreptul la confidențialitate în ceea ce privește structurile acționariatului lor.

Sursa photo: www.g4media.ro

Comments are closed